Poezii

Fa, Doamne, romanilor parte

Si, daca Totul la Unu se-mparte
Su unul se-mparte la Nesfarsire
Fa, Doamne, romanilor parte
De demnitate si iubire.

Parinte ceresc, catre tine strig << Ave!>>
Starpeste invidia din Terra Daciae
Pogoara in inimi de caini si abeli
Cate o farama de pace.

In cartea vietii cu scrieri sfinte
Mai adauga Doamne, o fila
Destinelor de mult randuite
Intru bunatate si mila.

Sub cei care gem sub teascul istoriei,
Nedreptii si dreptii, osanditi fara vina
Avarii, trufasii, setosii de glorie
Langa tine chiama-i sa vina.

Pe toti schiloditii de conjunctura,
Inzorzonatii prin umilinta.
Izbaveste-i, Doamne, de ura
Cu un strop de credinta.

Painea din valea durerii
Frange-o, Stapane, si-o-mparte,
Deschidele vazul vederii
Sa se recunoasca frate cu frate.

La Fantana Alba
In memoria romanilor din Bucovina Care la 1
aprilie 1941, dorind sa scape de ghiarele
staliniste, au incercat sa treaca in Romania,
dar au fost rapusi de gloanta la Fantana Alba,
langa noua frontiera.

La Fantana Alba se inchina
pietrelor si umedei tarani
dulcea si amara Bucovina
cu tot neamul nostru de romani…

…Ziua iar dadea in floare merii,
peste noapte floarea impietrea,
Adia a iarna de Siberii,
Luna noua muguri secera.

Au iesit barbatii sa-i adune
primavara toata la un loc.
Floarea scuturata-de carbune
le-a cernit cununile de foc…

Ai pornit Ioane, pe coline
horele si graiul sa-ti aduni?
Te-au ajuns cartuse venetice
pan’ la os si sange de strabuni…

La Fantana Alba si uscata
suiera prin stratul de mohor
sarpele cu sarma cea ghimpata
Ce desparte tata de fecior.

…Mai trimiti din veacuri vreo solie,
Preamarite Stefan-voievod?
Trece numai dorul de mosie
strans in haine groase de aprod?…

Ti-ai trecut prin vama, Cipriane
cantecul ca pasarea in zbor?
Mai revii odata ca in anii
tineri-inveliti in tricolor?

La Fantana Alba si uscata
suiera in stratul de mohor
sarpele di sarma cea ghimpata
ce desparte mama de fecior

Cernautii mei

Cerneti, cerneti,cerneti, Cernautii mei,
Palpairi de stele pe-ntomnate-alei.
Mai ajuta, doamne, neputintei noastre,
Aripeaza-i zborul pasarii maiastre.

In strabuna urbe strazile-gradina
De magnolii dalbe scuture lumina,
Prin ninsoarea florii-miruite urme,
Dor de Eminescu, vesnicite urme…

Cerneti, cerneti,cerneti, Cernautii mei,
Pururi divina pe-ntomnate-alei.

La Arune Pumnul: troienita poarta,
Dor de apa vie, ciutura desarta,
Tulbure fantana, Testamentul sfant-
Innegrite file, risipite-n vant…

Timpul desfrunzeste vestejite ramuri.
Doamne, miluieste invrajbite neamuri!
Bunule, ajuta necredintei noastre,

Aripeaza-i zborul pasarii maiastre.

Cerneti, cerneti,cerneti, Cernautii mei,
Pulbere de stele pe-ntomnate-alei.

Elegie
de George Ionescu
Dumnezeu a varsat doua lacrimi
Pentru mortii din Katyn,
Si-a vazut tregedia din Smolensk
Si-a mai plans apoi putin…

Doamne Dumnezeule Mare,
Razbuna mortii din Katyn,
Intoarceti fata spre Noi Doamne,
Sa mai planga si rusii putin…

Drama lor de la Katyn
Drama noastra din Hotin
Intoarceti fata spre Noi Doamne,
Sa mai planga si rusii putin.

Istoria ne doare
de George Ionescu
Acum sunt saptezeci de ani,
De cand paganii-au cotropit,
Pamantul sfant Basarabean
Si Bucovina-ogor sfintit.

Popor talhar, nelegiuit,
Venit din fund de Rasarit,
Voi ati voit un neam ca sclav
Sa-l convertiti la traiul slav?

Robi sa fiti in veci de veci,
Neam de neam, milenii-ntregi
Rusi de rand sau viceregi
Sa fiti ori scalavi ori reci…la beci.

Istoria ne doare, cumplit ce ne doare
Pe trupul ciuntit al Romaniei Mici
Visam aievea-n zare o Romanie Mare
Si sa nu mai auzim de Rusi, de bolsevici.

Deportatii
Din Bucovina de nord si din Basarabia,
bolsevicii au deportat intregi familii romanesti

Din departe-din departe-
vaie vant fara ogoiu:
Tarii lacrimi multe-mparte
dein departe-din departe.
Frati batuti, flamanzi si goi,
mandri frati, robi la misei,
gem in clatinat convoi…
– Doamne-ndura-te de ei!

Vaier lung, prelung se-aude
Striga fratii din surghiun.
Haitele ii musca, crude.
Vaier lung, prelung se-aude.

Nalta maini spre cerul bun
mandri frati, robi la misei.
Mucenici greu blestem spun.
– Doamne-ndure-te de ei!

Plumb, se lasa zarea sumbra,
plumb ca-n “Pohod na Sybir”.
Plange-Alecsandi in umbra.
Geme clatinatul sir.
Mandrii frati, robi la misei,
frati plang; smulsi din neam martir.
– Doamne-ndure-te de ei!

Bucovina, Basarabie,
striga fratii din surghiun.
Sunteti Cruce, sunteti sabie.
Bucovina, Basarabie-
Nalta maini spre cerul bun
mandri frati, robi la misei

Mucenici greu blestem spun.
– Doamne-ndure-te de ei!

Din departe-din departe-
vaie vant fara ogoi:

Tarii lacrimi multe-mparte
din departe-din departe.
Frati batuti, flamanzi si goi,
mandri frati, robi la misei,
gem in clatinat convoi…
– Doamne-ndura-te de ei!

Sfanta Bucovina

De te voi uita, pamant al meu,
Uite-ma si sfantul curcubeu
Rourat stergar sub care-am scris
In culori de fluier manuscris

Uite-ma cetatea unde-mi clatin
Cantecul carunt despre Musatini,
Unde-ascult cum alibarda lunii
Langa steme-si strajuie strabunii.

Uite-ma ciobanii deci si-acuma
Pe Raraul in suman ca bruma,
Mancand Pinoasele mioare
Sub luceafar scaparand pe zare.

Uite-ma si fagii-n murmur larg
Sub albastre fulgere ce sparg
Porti de linsti si genuni de piatra
Scrisa intr-o vremura uitata.

De te voi uita, pamant strabun,
Uite-ma olarii care-mi pun
Freamatul de oale si ulcele,
Umbra noptii, brezi si crug de stele.

Uite-ma batranele zapezi
Pan-la brau prin somn si prin livezi,
Pan-la stresini rasunand vapai
De clestar in vers de zurgalai.

Uite-ma si schitul de pamant
Pe sub care-i strabunicul sfant
Mester de biserici si cuvinte
Potrivite-n sfintele colinde.

De te voi uita pamant al meu,
Uite-ma si graiul nostru greu
De balade si de codru verde
Si de roua-n lacrimi din proverbe.

Uite-ma si fiecare pom
Pe sub care strabunicii dorm
Asteptand in pulberea tacerii
Buciumul din veacul invierii.

De te voi uita, pamant al meu
Uite-ma atunci si Dumnezeu.

Multi au vrut

Multi au vrut sa te robeasca,
Limba sfanta romaneasca.

Graiul meu cu zvon de ruga
Voiau sa le fie sluga,
Nazuiau sa aiba roaba
Limba cu parfum de boaba…
Insa n-a putut sa fie
Limba-Doamne in robie!

Veneticul

A tot vrut aproalele
Sa ne fure apele,
Sa ne soarba zilele,
Sa ne ia copilele,
Noua sa ne scada ramul
Iara lui sa-i creasca neamul.
Ne cearca luminile
Ne vrea radacinile
Sa ramanem crengi in vant,
Fara neam, fara pamant.
Veneticul a tot vrut
Sa fim neam far’ de-nceput.

Cetatea din Hotin

Sta cetatea din Hotin
Rastignita pe o zare
Si putin cate putin
Se-covoaie-ncet si moare.

Turlele au incaruntit
De atata vreme scursa
Ca se teme timpul chiar
Sa nu fie prins in cursa

Ce mi-i timp si ce mi-i vreme
Daca totul e strain,
Cum strainul sa te cheme
La cetatea din Hotin?

Portile cum sa-ti deschida
Daca-i el stapan si ghid,
Teama-i si de caramida
Ca te-ar auzi din zid…

Rastignita pe o zare
Sta cetatea din Hotin
Iar pe turle-n loc de floare
Creste iarba de pelin.

Iarba-amara de pelin
Pe cetatea din Hotin…