miercuri, 17 noiembrie 2010
Din lirica Romanilor Basarabeni
Cimitire vii

Acesti irozi azi nu mai taie prunci,
Ei taie tot ce poate tine minte.
Acesti irozi au si primit porunci
Sa taie toti stramosii din morminte.

ci-acesti irozi nu au de unde sti
(acesti irozi au intuitia proasta)
Cum noi ii ingropam, zi de zi,
In osul nostru si in carnea noastra.

Acesti irozi se fac a nu vedea,
Acesti irozi nu vor sa ia aminte
Ca Burebista doarme-n tampla mea,
Ca Eminescu-mi curge prin cuvinte.

Ei rama st cu sat si deal cu deal,
Hacuie cruci si rascolesc altare,
Dar nu e de gasit nici decebal,
Nici Dragos Voda, nici Stefan cel Mare.

Noi suntem iata, cimitire vii,
Noi suntem piramide umblatoare,
Tot neamul de Ioni si de Marii,
Zidit e-n noi, in toti, in fiecare.

Ei in zadar cotrobaiesc prin gropi
Si taie tigve, inecati in fiare-
Noua ne ard faclii de Pasti in ochi,
Noi mirosim a stea si a Inviere.

Noi invatam din nou, aici, sa fim,
De viata noastra tine cont Vecia.
Sus in Carpati ning flori de vicleim,
In ieslea lor se naste-acum Mesia.